Exercițiu de seară.

•29/01/2013 • Leave a Comment

Mișcă-ți pleoapele și așteaptă. Aruncă-le. Se deshidratează în curând și urma udă, îți va lăsa o dâră uscată ce crapă de fiecare dată când începi o expresie. Ești invitat să te oprești. Din cea mai adâncă amintire se-aude cum șuieră începutu-ți de oftare. Fără să le miști, pleoapele, îți schimbi singur pagina. Ai ajuns la cap de rând și nici o ustensilă de scris nu-ți poate mâzgăli propoziția. Abia acum, când ai aruncat toată documentația, urmează sa adormi. Nonculoare deasă invadează.. iar tu, neștiind unde să te-ascunzi, îți comprimi dimensiunea către cea mai mica viețuitoare pe care o cunoști. Îi faci loc negrului să-ți ascundă vietatea ce încă mai respiră. Explodezi și-ți subordonezi toate culorile ieșite-n drum. Personalitatea ți se-mprăștie infinit, ironizând urma de-ntuneric ce te-a speriat. Exercițiul ce-ți precede visul continuă cu o succesiune de implozii si explozii. Chiar înainte de-a stinge lumina de veghe îți îngădui o ultimă dorință: ‘În vis, aș vrea să zbor.’

Advertisements

Declaratie.

•15/05/2011 • 3 Comments

Prietenii. Suntem influentati de ei, traim impreuna cu ei.
Fiecare om isi creeaza o ‘casa’, a carei structura de rezistenta este alcatuita din afectiune.
Ma simt acasa in mai multe locuri. Spatiile despre care vorbesc au primit caracterul de loc datorita unor oameni care exista sau au existat in ele. Fara acesti oameni, creatori de locuri si amintiri, n-as insemna nimic.
Poti percepe ‘casa’ ca pe un strat de protectie ce se muleaza pe corpul tau. Stratul de ozon ce protejeaza Pamantul imppotriva razelor ultra-violete.
Continuam sa traim fiindca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat.

Hoje.

•15/02/2011 • Leave a Comment

Como e lindo sentir saudade. Lembrar de essas creaturas que te fascinaram. Quando tinha ouvido as palavras que sairam das sua boca a minha mente comecou a voar. Sonhei de olhos abertos que tava voando nos lugares de que estavas me contando. Um mar com milhoes de mensagens fechados nas garrafas, esperando por alguem que os devolve a liberdade. E quando isso acontecer, a unica palavra que nasce e ‘obrigada’. Agradesco por o tempo que voce me regalou pra viver mais uma vez esse sonho que era flutuante.
A saudade que eu agora sinto me mostrou que as minhas memorias ninguem mata. Nem eu consigo as olvidar. E a alegria que sinto quando lembro a expressao no seu rosto, e acho que o mundo existia so pra me deixar a ver. Sao os momentos que produzem as mudancas, como os pequenos terremotos que so coletados constroem a vida.
Por isso que amamos viver, pra recolher memorias, pra coletar os terremotos que no final vao quebrar o nosso corpo e vao nos deixar cair no infinito.
As asas que ja temos sempre nos deixa a voar.
Fecha os olhos e se imagine bloqueado em um quarto bem pequeno a onde e dificil de respirar. Abre a pequena janela e deixa o ar entrar. Tenta escapar, mas lembra que e so voce que pode sair pela janela, sem roupas, sem as suas necessidades materiais, so voce.
Agora voa e crie o seu proprio ceu.

Creatia.

•09/09/2010 • Leave a Comment

Ce inseamna a crea?
Cat de personala este imaginatia?
Cat de mult ne apartine o creatie proprie?
Arhitectura, stiinta si arta de a crea, se datoreaza imbinarii a trei componente: utilitatea, tehnica si estetica.
-pentru a da nastere unui spatiu functional, proportiile au fost alese in functie de cosmos si natura;
-primele forme concepute de ani sunt preluate din natura, locuinte ovoidale, apoi trecerea la unghiul drept este o evolutie in stabilitatea structurii, doar cu ajutorul ei toate tentaculele ce sunt atrase de centrul pamantului nu se prabusesc;
-estetica foloseste natura pentru a crea armonie;
Cine a creat natura?
Oamenii imita creatia, acestia imita si actualizeaza forme deja intalnite, dezvolta instrumente ce exista in stadiu primar, nu creeaza.

Superstitii.

•31/07/2010 • Leave a Comment

Unde se afla cele mai adanci dileme ale omului? Care sunt partile corpului cele mai greu de explorat? De ce nu suntem de acord cu asa-zisele superstitii?

Nu reusim sa intelegem activitatile subconstientului si ale inconstientului si nici nu reusim sa stabilim un echilibru intre ratiune si sentimente, dar cat de des ne intrebam oare de ce facem zilnic aproape aceleasi lucruri, dupa care asteptam noaptea, ca peste cateva ore sa o putem lua de la capat…

La inceput ajung sa simt ca cineva ma iubeste si ma protejeaza in fiecare clipa din zi, apoi sunt trimis la scoala unde nu ma pot face de ras pentru a nu-i dezamagi pe cei ce ma iubesc. Cariera ce pretind ca-mi apartine ma obliga sa ma trezesc in fiecare dimineata pentru a-mi da ordine. Peste inca multe zile cu succes incheiate, ma trezesc oferind la randu-mi dragostea si siguranta ce-mi pareau unice. Ma plimb pe o roata si nu stiu cat din drumul asta-mi apartine… traiesc o superstitie.

De-aia consider ca cea mai mare dilema nu este modul de functionare al creierului, ci intrebarea: De ce traieste viata-n locul meu?

Am spart o oglinda si voi avea 7 ani de ghinion. Ce prost mai crede inca-n superstitii?!

Cineva a tiparit deja un formular pe care eu il voi completa si semna fara sa-mi pun nici o intrerbare. Ma inscrie pe roata de hamster ce duce la viata pe care mi-o doresc.

A fost primavara. Acum vara. Urmeaza toamna, iarna and spring…

Suntem picaturi.

•16/06/2010 • 4 Comments

Energia pe care fiecare o detinem am materializat-o intr-o picatura. Asa cum stropul de apa se desprinde dintr-un nor, la fel si energia noastra aprtine universului. Oceanul poate fi universul picaturilor, al picaturilor fericite. Atunci cand un omulet moare picatura lui se evapora si pluteste spre ocean, unde ramane doar daca este implinita. Daca nu, mai primeste o sansa de a se intoarce pe Pamant si a-si cauta fericirea. Miliarde de picaturi se plimba intre ocean si Pamant, iar atunci cand toti stropii de apa isi vor implini misiunea, oceanul ii va contopi si energia se va reuni. Se va produce sfarsitul lumii.

Ce este un vrajitor?

•15/04/2010 • Leave a Comment

Intelesul pe care viata cotidiana ni-l ofera este ca prin vrajitorie se folosesc forte supranaturale aruncate asupra celorlalti, sau se invoca spirite prin farmece ca in final sa se produca supranaturalul.
Samanismul este definit ca sistem de credinte al unor popoare din nordul Asiei si din America de nord, aceste popoare sustinand ca suntem inconjurati de o lume nevazuta, intesata de forte spirituale bune si rele, aceste forte putand fi invocate de intermediari(aflati intre natural si supranatural).
Am incercat sa compar lumea unica in care traim cu o ceapa, lumea fiind o singura fasie, iar pentru a completa bulbul, restul fasiilor sunt lumi succesive. Ni se ofera ocazia de a percepe lumea in care traim, dar oare nu avem destula energie pentru a le intelege si pe celelalte? Prin vis. As putea defini visul ca fiind o modalitate prin care vrajitorii (intermediarii) fac ca energia pe care o risipim visand necontrolat sa aiba o utilizare, oferindu-ne o poarta spre infinit. Nu cred ca visul este alcatuit pe baza unor cuvinte rostite pe durata zilei, sau ca se dezvolta stand cu ochii deschisi. Poate cu ajutorul visului se desfasoara un proces, o stare constienta care poate ne ajuta sa percepem alte lumi..
Suntem vrajitorii propriilor vise.